Precizari pe care le consideram necesare
Dimineata devreme, atunci cand am deschis televizorul primul lucru care ne-a lovit a fost stirea cu "descinderile mascatilor in Centrul de refugiati in regim de urgenta din Timisoara pentru prinderea hotilor din apartamente". Am crezut ca nu aud bine. Apoi mi-am dat seama ca avem de a face din nou cu rezultatul unei comunicari deficitare, ca sa nu zic proaste a insititutiilor implicare in eveniment. Noi insa, aici, dorim sa facem cateva precizari pe care le consideram necesare. 1. In primul rand
Nou grup de refugiati la Timisoara
Un nou grup de refugiati a sosit la Timisoara. A devenit de acum o practica. Unii vin, altii pleaca, nu mai e nimic senzational in asta, sunt pur si simplu fapte de viata la care suntem nu doar martori ci participanti.
Perseverenta e…mama bataii
Ce ne-am zis, ne antrenam saptamanal la sala si mergem iar peste profesorii de Scoala din Lovrin si ii snopim in bataie. Zis si facut. Ieri in jurul orei 14 am punctat puternic la capitolul incalzire pe terenul de fotbal din sala de sport a scolii. Am marcat, am alergat, driblat, totul a iesit super pana cand am inceput meciul. Acolo insa ceva s-a intamplat. Ne-am taiat ca maioneza. Iar ne-au batut. Dar suntem perseverenti.
Spre o noua viata.
La ora cand scriu Maliun impreuna cu cei trei copii ai sai sunt deja in Anglia. Ei au facut parte din grupul de cateva zeci de refugiati care a parasit azi noapte Timisoara. Pentru sase luni insa cei patru au facut parte din familia mare a GTR, locuind in sediul nostru. Desparirea a fost grea. Ne-am straduit insa sa stergem urmele lasate de lacrimi si sa facem o poza cu zambetul spre noua viata care ii asteapta.
Am scos echipa la antrenament
Acuma, daca tot am luat bataie la Lovrin, Mihai a decis sa scoata echipa de fotbal la antrenamente saptamanale. Asa ca in fiecare luni dupa-amiaza suntem prezenti la Arena Carlo din Timisoara. Meciurile se desfasoara pe sistem tur-retur, iar durata unei partide este de zece minute. Timp suficient cat sa se starneasca adevarate intreceri.
Meci greu…
O zi plina de activitatii azi. Daca o parte dintre refugiatii din ETC au fost ocupati cu ultimele verificari inainte de plecare, cei care au avut timp liber au constituit repede o echipa de fotbal cu care ne-am prezentat la Lovrin. Adversari, corpul profesoral al liceului din localitate. Partida a debutat intr-un ritm destul de echilibrat si pana prin minutul 40 scorul a fost foarte strans. Dupa acel minut insa ceva nu a mai functionat in echipa noastra si golurile
A venit barza in Centrul pentru refugiati
Desi ne pregatim de iarna, zilele trecute in Centrul de refugiati in regim de urgenta din Timisoara a venit barza. Ne-a adus un baietel frumos foc, de 53 de cm, mancacios nevoie mare
Distributie in camp
Vineri a fost iar zi de distributie in campul pentru refugiati din Timisoara. Am impartit din nou produsele non-food, necesare unei vieti decente. Nimic spectaculos, o activitate normala la sfarsit de saptamana.
Cursuri de sah pentru refugiati
Am inceput cursurile de sah pentru refugiati. Le-am pregatit spatiu, mese, table, piese, am luat profesor
Pregatiri de plecare
Azi dimineata, pe la trei si jumatate, o mica parte a refugiatilor aflati in Centrul de tranzit in regim de urgenta din Timisoara, au pornit pe drumul unei noi aventuri. La ora cand scriem ei sunt deja undeva peste ocean, in zbor spre Statele Unite. Pentru ca sa poata insa sa plece, ieri in camp a fost vanzoleala mare. Printre cei mai in priza a fost Mihai Clondir, colaboratorul si prietenul nostru de la OIM. El a avut grija ca
